Costel Zăgan este un poet pentru care personalitatea se naște din precizie, iar calea spre aceasta trece printr-o îndoială dusă la rangul de introspecție. Întâi își analizează propriile acte, și le controlează adecvat printr-o erezie, apoi le aruncă în interacțiuni sociale și supuse celei mai vechi metode de cercetare, observația:
O maimuță o pasăre și utopia de serviciu
au încins o horă taman pe tapșanul din
fața sufletului dacă nu v-ați dat seama pri
viți în prima oglindă n-aveți cum să vă
înșelați acolo vă puteți întîlni cu cele
mai cunoscute fantome ale mele ultima
e o lacrimă cât universul azi mă mulțu
mesc totuși c-un colț de pâine slab
iluminat mănânc și dansăm
eu maimuța și pasărea
(LOCUIESC ÎNTR-O OGLINDĂ SAU EREZIA EULUI BINE TEMPERAT)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu