***
Învățătoarea mea cu gene lungi
/Adică domnișoara Seraphita/
Avea un șorțuleț vârstat cu dungi
Și o durea mereu apendicita
De câte ori se avânta în zbor
Mulatră dezinvoltă și divină
În pitorescul său costum de zbor
De pe a școlii noastre trambulină
Iar toți copiii de pe Popa Nan
Se minunau atuncea peste poate
De-al domnișoarei șold de porțelan
Și de centura ei de catitate
Și felcerița școlii le dădea
Piramidoane dulci și aspirine
Căci nu arereori se întâmpla
Ca domnișoara noastră să leșine
Ciocnindu-se în zbor cu vreun Icar
Cu nasturi mov și panglice puzderii
Și-atunci din avionul sanitar
Ieșeau în pas de dans brancardierii
Căci aveau steluțe pe veston
Și ghete de culoarea portocalei
Își amintește micul Ulrich von...
Ținându-se de fusta domnișoarei
Pe care o culcau pe targa lor
Și o ungeau cu ir pe întrecute
Către sfârșitul lecției de zbor
Când aerul e plin de parașute
