Testare: Copilărie - Costel Zăgan

Testare: Copilărie - Costel Zăgan: Cu fiecare lacrimă   mă îndepărtez de tine,   Copilărie.

DE UNDE VIN? CINE SUNT? ÎNCOTRO MERG?

 Dio,îmi veți răspunde Dvs., cititorii.

Ești Dio!

Și aveți dreptate, în 99, 999...9 la sută din cazuri.

Însă ce mă fac eu cu acel infinit din 0, 000...1 la sută?

Ăsta mi-a dat mereu viața meste cap!

Nu a lăsat hazardul să-și facă treaba:

i-a pus sula în coaste,

împingându-l alături de drumul celorlalți.

Bușindu-l de stânci ori de valuri.

COSTEL ZĂGAN, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015

INCONFORT DON QUIJOTE

 Nu m-atinge că iau foc

nu-mi zâmbi că te distrug

lângă soare vreau un loc

că pe-acolo-s rege rug

Nu-mi zâmbi că te distrug

toate-mi plac la nebunie

munți din apă iată smulg

să-i transform în apă vie

Toate-mi plac la nebunie

lângă soare vreau un loc

noaptea mea fir-ar să fie

Doamne poate dă în foc

Dacă tragi cu mine-n jug

nu-mi zâmbi că te distrug

COSTEL ZĂGAN, VARA DIN SUFLET, 2023

CRIZELE CUVÂNTULUI

 1.

Sunt șanse

ca măcar de data asta

cerul

să-l zdrobesc

cu

țeasta

2.

Vreau

să scap

de

zațul infernal

al

acestor

nopți albe

și

scriu

la

lumina ochilor

3.

Trupul

închizându-se

în

urma ta

iubito

iată

infernul

COSTEL ZĂGAN, SOLSTIȚIUL CUVÂNTULUI, 2024

OCTAVIAN SOVIANY

***

Învățătoarea mea cu gene lungi

/Adică domnișoara Seraphita/

Avea un șorțuleț vârstat cu dungi

Și o durea mereu apendicita

De câte ori se avânta în zbor

Mulatră dezinvoltă și divină

În pitorescul său costum de zbor

De pe a școlii noastre trambulină

Iar toți copiii de pe Popa Nan

Se minunau atuncea peste poate

De-al domnișoarei șold de porțelan

Și de centura ei de catitate

Și felcerița școlii le dădea

Piramidoane dulci și aspirine

Căci nu arereori se întâmpla

Ca domnișoara noastră să leșine

Ciocnindu-se în zbor cu vreun Icar

Cu nasturi mov și panglice puzderii

Și-atunci din avionul sanitar

Ieșeau în pas de dans brancardierii

Căci aveau steluțe pe veston

Și ghete de culoarea portocalei

Își amintește micul Ulrich von...

Ținându-se de fusta domnișoarei

Pe care o culcau pe targa lor

Și o ungeau cu ir pe întrecute

Către sfârșitul lecției de zbor

Când aerul e plin de parașute