...În țesătura oximoronică și transparentă a acestui simulacru de poezie se toarce conturul trist al gândului că el, COSTEL ZĂGAN, dizlocat, schizomorf din eu spre noi, trebuie să capteze regresiv o identificare cu poetul popular, meseriaș, ce trebuie să-și asume alteritatea de mag, cunoscător al textului eminescian.
COSTEL ZĂGAN nu este un poet cult, care poate să disloce, precum o face Ștefan Augustin Doinaș, în ordinile poeziei eminesciene. Eul lui Costel Zăgan este acela al unui izvoditor de versuri, identificat cu poetul strigător de frunză verde la începutul versului, un anonim stăpânit în trupul său de poezia eminesciană din care poate oferi iluzoriu câteva frânturi.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu