IOANID ROMANESCU pentru COSTEL ZĂGAN

 Convorbiri literare, 1983

Nu știm ce vârstă și ce profesie aveți, nu știm de când scrieți și de ce ați apelat la noi cu exagerată sfială.

Noi nu declarăm genii,

nu ne batem cu pumnii în piept că vom face și vom drege,

nu avem posibilitatea ”să vă publicăm masiv” (după expresia altora),

pentru că (după expresia noastră) ”nu visăm în locul altora”.

Noi ”vă mângâiem” amenințându-vă:

sunteți un talent care

”ar trebui bătut pentru a scrie”.

Luați-vă în serios,

pentru că aveți ce spune!

Și nu uitați

că

artistul nu e un simplu  martor,

ci

o conștiință care deranjează.

DANSÂND CU CRITICII: FLORENTINA TONIȚĂ

DANSÂND CU CRITICII: FLORENTINA TONIȚĂ: Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, COSTEL ZĂGAN își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, ...

FLORENTINA TONIȚĂ

Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste,

în vers clasic,

COSTEL ZĂGAN

își surprinde cititorul

cu

poeme îndrăznețe,

scormonitoare,

dar

lipsite de stridențe lingvistice.

Poetul își asumă

astfel

o etică a cuvântului,

el rămâne credincios sieși

dar

și culturii

în care s-a născut

și

a creat.  

NOEMI BOMHER

 ...În țesătura oximoronică și transparentă a acestui simulacru de poezie se toarce conturul trist al gândului că el, COSTEL ZĂGAN, dizlocat, schizomorf din eu spre noi, trebuie să capteze regresiv o identificare cu poetul popular, meseriaș, ce trebuie să-și asume alteritatea de mag, cunoscător al textului eminescian.

COSTEL ZĂGAN nu este un poet cult, care poate să disloce, precum o face Ștefan Augustin Doinaș, în ordinile poeziei eminesciene. Eul lui Costel Zăgan este acela al unui izvoditor de versuri, identificat cu poetul strigător de frunză verde la începutul versului, un anonim stăpânit în trupul său de poezia eminesciană din care poate oferi iluzoriu câteva frânturi.

GELLU DORIAN

 Costel Zăgan debutează târziu

cu un mănunchi 

de

”poeme blitz”,

după

ce

prezența lui discretă,

retras fiind la o școală din județul Botoșani

ca

profesor de limba română,

în 

presa literară

a atras atenția,

în mod special,

asupra

laconismului

scrisului 

său.

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 ”Scriu cu buldozerul

în

cariera unor inimi de piatră

scriu

pe câmpul minat

al condiției umane”

Poezia poate fi interpretată ca fiind un testament de suflet, ca un strigăt pornit din inimă pentru a oferi cuvântului locul binemeritat în inimile cititorilor.

GABRIELA DIMITRIU, NEPOTUL LUI KAFKA SUNT EU...

NUMĂRUL SATANEI

 .....................................

trei doi unu

stop condiția umană

că

vreau 

acasă

COSTEL ZĂGAN