JAPONERII – REVISTA BANCHETUL

REVISTA BANCHETUL

Revista Fundației Culturale  „Ion D. Sîrbu” Petroșani

BANCHETUL

DE TOAMNĂ – ÎNCEPUT DE IARNĂ

ANUL III

34-35-36

Octombrie, Noiembrie, Decembrie

2018

Partajează asta:

• Publică-asta
• Twitter
• Facebook

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

EMIL BRUMARU

 ***

Poetul ține lin pe suflet

Podul aprins și beciul umed,

Roua cumplită, focul blînd,

El stoarce fluturii din vânt,

Și lângă gropi adânci de var

Las-un micuț mărgăritar

Spre-a se pierde-apoi de viu

În ceața unui pet trandafiriu...

DISPUTĂ

 Înconjurat de cele  șapte cetăți

ale devenirii întru poezie

dorința

melancolia

trisstețea

necazul

nefericirea

nenorocul

și

dragostea

poetul

își trece

grădina cu flori

de la

lectură incognito

la

lectură obligatorie

și

începe să recite

pe de rost

Imnul Magnoliei

Frunză verde floare roz

frunză verde floare albă

doar în flori de azi să crezi

și în frunza cea de nalbă

Frunză verde floare albă

frunză verde floare mov

pune-ți mândro flori în salbă

stele verzi fără istov

Frunză verde floare mov

doar în flori de azi să crezi

deschid soarele-n ceaslov

frunză verde floare roz

Frunză verde floare albă

Marea Neagră val în salbă

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

Poe

tul - acest amurg al cuvintelor.

Costel Zăgan

REVOLTA POEȚILOR

 Ci un vers n-o să mai scriu

renunț la cuvânt și faptă

de dau bal într-un sicriu

râde lumea cea nedreaptă

Renunți la cuvânt și faptă

nimeni  n-ar mai renunța

veșnicia totuși nu-i coaptă 

 oricum Doamne nu-i a ta

Nimeni n-ar mai renunța

nici la bal nici la sicriu

unde-i dracu viața ta

un vers n-o să mai scriu

Renunț la cuvânt și faptă

în cireș vara nu-i coaptă

Costel Zăgan

CU OCHII PE CEAS, DESPRE COPILĂRIE

Ca şi poezia, copilăria m-a fascinat de mic: mi se părea nemaipomenit să iei lumea de la zero! De la Adam şi Eva!

Totuşi, nu bănuiam, în niciun caz, că starea de copil este provizorie şi irepetabilă. Dimpotrivă, O credeam eternă şi infinită: dincolo de timp şi spaţiu! Dezamăgire. Dezamăgire dublă: copilăria are un sfârşit, din păcate,..fără sfârşit!

...Doar amintirea mai poate recupera ceva, amintirea şi arta. Poezia, mai ales.

Da, Poezia este un mijloc de locomoţie ultrarapid spre Copilărie!

Probabil de aceea iubesc atât de mult copiii copilăria: sunt exact din acel fascinant peisaj paradisiac!

...Poezia este ozonul coplăriei!

De pe acest Everest al tuturor vârstelor, Copilăria, viitorul se vede nemaipomenit de frumos!

Totuşi, să ne grăbim, cerul s-a închis de ploaie, şi îngerii, ca şi copiii, când se joacă, uită drumul spre casă!

Costel Zăgan