***
Poetul ține lin pe suflet
Podul aprins și beciul umed,
Roua cumplită, focul blînd,
El stoarce fluturii din vânt,
Și lângă gropi adânci de var
Las-un micuț mărgăritar
Spre-a se pierde-apoi de viu
În ceața unui pet trandafiriu...
A fi poet e cea mai fascinantă necunoscută. (Costel Zăgan, Inventeme)
..................................... trei doi unu stop condiția umană că vreau acasă COSTEL ZĂGAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu